Pe 30 iulie am ajuns la concertul din Atena. N-a fost chiar Atena, desi pe bilet asa scria. Mai greu de gasit drumul spre concert, la 40 km distanta de Atena, dar in definitiv s-a meritat, mai ales ca peisajul se cerea fotografiat:

Terra Vibe park, locul de desfasurare al concertului, este la fel de spectaculos: in aer liber, munti imprejur, liniste cat cuprinde:

Cohen a urcat pe scena la ora 21:00 si a terminat la 24:00. 3 ore de concert, la capatul carora nu parea deloc obosit (desi nu facea ture “de stadion” ca alti bunici intr-ale muzicii – vezi Mick Jagger). Deloc rau la 73 de ani. A inceput concertul printr-un discurs (in greaca) adresat celor 3-5,000 de greci prezenti. Nu am inteles ce le-a zis, parea sa fie de bine Apoi timp de 3 ore, cu cateva pauze scurte, a trecut prin toata discografia, incepand cu Dance me to the end of love, continuand cu The Future si terminand cu Famous Blue Raincoat (exact in aceasta ordine). Totul suna intr-un mare fel. Vocea i-a s-a transformat cu anii in exact ce aveau nevoie cantecele lui.  In scurtele pauze iesea si revenea pe scena in pas de copil, alergand, autoironic. Pe scena a fost doar muzica, efectele speciale au lipsit (doar ceva efecte banale de lumini, de care m-am bucurat doar eu – pentru fotografii). Publicul, atat cat a fost el, a stiut sa interactioneze inteligent cu ce se intampla pe scena, raspunzand la o gluma existentiala a lui cohen (revelatia absolutului ascultandu-le pe surorile Webb, ce-l acompaniau, fredonand du dam dam in timpul “Tower of songs”): publicul a preluat raspunsul si l-a dus mai departe (pret de cateva minute) dupa incheierea melodiei. “du dam dam…” Urmeaza Bucuresti…
In afara de poze (galeria completa aici) la sfarsit gasiti si doua filmulete din timpul concertului (primul al meu, tremurat si cu sunetul prost):

Pisici cersetoare, pisici suparate, pisici cu priviri de caine, pisici speriate, pisici lenese… Iete pisici!

Seria completa – notoriu.ro

***

Nu am apucat sa interactionez prea mult cu americanii in mediul lor natural, neavand prea mult timp la dispozitie in porturile respective (Long Beach, New Orleans). Americanii pe care i-am intalnit eu sunt in majoritate pasageri, o specie aparte din simplul motiv ca sunt niste americani in vacanta, care se comporta altfel decat in mod obisnuit. Nu ca asti cum se comporta ei in mod obisnuit, am vazut doar in filme

***

In primele zile pe pamant american, toata lumea parea sa fie prietenoasa. „We are actually very self-absorbed and mean!” a venit raspunsul stewardesei din avionul spre New Orleans, dupa ce viitori mei colegii de pe Carnival Fantasy (Yugoslavia reunited – ce ironie) spuneau in gura mare cat de misto e in USA si cat de ok sunt oamenii.

***

Mai toti sclavii de pe Carnival (printre care si eu) susoteau numai cuvinte de ocara la adresa americanilor: „ce prosti, ce tampiti, ce dementi…. sunt americanii!”. Dar asta e normal, era mijlocul prin care ne defulam dupa orele lungi petrecute zambind fals, cu atitudine de „Yesmeni”.

***

Mai mult de 90% dintre pasageri erau absolut ok, asta s-ar traduce prin: „Eu imi vad de treaba, ei isi vad de traba, ce fericiti suntem cu totii!”. 5-10% dintre pasageri erau cei pentru care generalizam la nivel de natie. Cei permanent nemultumiti, care simt nevoia sa se planga pentru orice lucru care nu le convine, cei ignoranti sau doar complet prosti, cei nesimtiti. Genul de oameni care se gasesc peste tot, in orice colt al lumii. Poate in cazul americanilor genul asta de oameni sunt ceva mai agresivi, chestie de cultura capitalista. Au observat ca daca se plang de ceva cand fac afaceri cu o corporatie, vor avea anumite avantaje: chestii gratis, pe care nu le-ar fi primit daca ar fi stat in banca lor cuminti, atentie exagerata. Clientul trebuie sa fie intotdeauna multumit, spune cliseul corporatist.De multe ori, cand imi spuneam in gand „ce prosti, ce tampiti”, imi strafulgera prin minte cosmarul unui vas de croaziera plini de romani autentici. Cu siguranta ar fi fost mult mai dramatic.

***

Ca fotograf, pasagerii ma enervau cand incercau sa fure poze, sa faca poze la poze, sa faca poze in timp ce eu incercam sa fac poze. Uneori ma enervau si pentru ca nu stateau la poze iar eu nu puteam sa-mi ating tinta de poze. Frustrari de angajat, nimic mai mult.

***

Alb si negruNegrii americani din New Orleans erau foarte deschisi, pusi pe distractie, usor de intrat in vorba cu ei si de chemat la poze. Insa deveneau foarte periculosi in momentul in care ceva nu le convenea sau nu li se dadea atentia cuvenita. Sau atunci cand se puneau pe furat poze, in ultima zi. Imi era frica sa fac pe politistul in timp ce 3-4 negrese, din seria big-mama (peste 100kg de fiecare) incercau sa iasa cu pozele neplatite afara din galerie.Nu ca albii nu furau poze, ba din contra. In general aveau alte metode, mai putin palpabile (dar mai enervante pentru mine). Se ascundeau intr-un colt si faceau poze la poze. Eu trebuia sa le cer (cu foarte multa atentie la cuvinte) sa se opreasca si sa stearga pozele. „Da†de ce?”, venea intrebarea lor nevinovata.Negrii si negresele din New Orleans aveau stil, albii aratau ca niste cowboy obositi.

***

Pasagerii nu sunt atat de obezi precum se spune despre americani. Asta pentru ca am stat mai mult pe Carnival Pride, care isi ia cei mai multi pasageri din zona LA. Proximitatea cu Hollywood-ul ii determina probabil sa fie ceva mai atenti la dieta. Cei din New Orleans se apropiau de cliseul de obezitate american. Pacat de negrese, care altfel ar fi aratat foarte bine.

***

Pasagerii sunt foarte usor de impresionat. Intri usor in vorba cu ei, vor sa auda povesti (lacrimogene), sa compatimeasca viata angajatilor pe vasele de croaziera, totul cu un aer de superioritate si perversitate.

***

Pasagerii au instinct de turma. Ii urmeaza pe ceilalti oriunde ar fi. Sunt atenti la semne si la ceafa celui din fata. Daca ies de pe vapor si li se ofera doua culoare, il aleg invariabil doar pe cel aglomerat, pe care au iesit cei de dinaintea lor, chiar daca celalalt este liber. Pasagerii aleg neconditionat sa stea la coada, le face placere. Daca e coada, inseamna ca e ceva bun, cei din fata lui trebuie sa stie mai bine, nu degeaba stau la coada.

***

Pasagerii iubesc cumparaturile, ca nu degeaba sunt o societate de consum. „Shopping is fun!”, asta o stie orice american. Cumpara orice daca scrie pe acel orice ca este la juma†de pret, daca li se ceva gratis, daca au impresia ca maine se termina stocul. Nu conteaza daca au sau nu nevoie de produsul respectiv, important e sa fie la reduceri. Evident ca pe vapor totul era la 50% reducere, just in case, la fel ca saptaman trecuta si saptamana de dinainte si probabil in saptamanile din ultimii 20 de ani. Uimitor, inca merge, pasagerii nu se satura.

***

Pasagerii se distreaza, in felul lor americanesc, ca doar d-aia sunt in vacanta. Nu-si vor aminti pe ce vas au fost, in ce locuri au ajuns (multi nu-si mai aminteau astfel de amanunte din croazierele anterioare), dar vor raspunde toti, invariabil: „Anyway, I donâ€t remember but it was alot of fun, I tell you!” Isi etaleaza ignoranta cu mandrie.

***

In cele din urma tot ce spun despre americani (pasageri) poate fi la fel de bine spus despre orice alt popor sau grup de oameni ales arbitrar. Totusi, ce as mai fi scris aici daca nu generalizam in halul asta?

Altfel, Bucurestiul e la fel cum il cunosteam si mai mult decat atat. Traficul, zgomotul, praful, paienjenisul de fire, totul e la fel.

Cativa oameni mi-au atras atentia (inainte sa ma intorc) ca este posibil sa ma simt debusolat in primele saptamani dupa revenirea in tara…

Din Harbour Centre (a treia poza), prin intermediul unui obiectiv wide-angle:

Dupa plimbarea matinala a urmat plimbarea planificata impreuna cu Shauna, Beth si sotul acesteia, Malcolm. Plimbare comoda cu masina prin Stanley Park si Vancouver-ul de Nord, trecand peste podul Lions Gate. Stanley Park este unul dintre cele mai mari parcuri urbane din America de Nord, cu o intindere de peste 400 ha. Se afla la doar cateva minute de centrul orasului. Poarta numele celui care l-a „donat” municipalitatii in schimbul unui dolar si a promisiunii ca va fi pastrat in conditiile initiale.

Excursia s-a incheiat spre seara, urmand sa prind ferryboat-ul de ora 19:00. Nu inainte de a mai face o vizita in varful cladirii Harbour pentru cateva poze panoramice „nocturne”.